Pe 29 octombrie 2000 eram la castelul Tjoloholms într-un loc fabulos, cu o priveliște care-ți taie respirația. Este un cochet castel în stil eclectic (Tudor amestecat cu art Nouveau) relativ tânăr, construit la sfârșitul sec XIX. Mă aflam într-unul din misterioasele fiorduri de pe coasta Kattegat nu departe de faimoasa strâmtoare unde valurile se unesc în creste semețe amintind de lupta dintre zbuciumata mare a Nordului și molcoma mare Baltică. Drumul prin pădurea de carpeni și frasini drepți și falnici ca niște bătrâni vikingi nu te pregătește de impactul vizual când dintr-o dată apare impunător cu aerul lui romantic castelul care te duce cu gândul la Isolda și Tristan. Terasa care cobora molcom tivită pe centru cu aleea de trandafiri, încă înfloriți ca o ultimă sfidare a iernii ce urma să vină, se oprește brusc pe malul mării ca un cazan de vrăjitoare ce clipocește vânătă și tulbure descântece celtice de mult uitate. Am avut noroc de o zi cu un soare strălucitor și prietenos care a îndulcit culorile toamnei dându-le o aură de aramă. Fascinantă a fost senzația pe care am avut-o stând pe acel țărm de mare. Impresia că aștepți ceva, aștepți să apară din ceața aurie ca vălul unei prințese păgâne, un lung șir de drakkare. Pe malul mării mele unde valurile șoptesc poveștile celor care i se destăinui, am sentimentul acela de ducă, de explorare a necunoscutului. Două țărmuri de mare, emoții diferite. Am stat puțin. Poate mă voi întoarce cândva să-i povestesc despre celălalt pământ la fel de vechi, despre misterioasa Dobroge........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu