Era un septembrie, nici nu mai contează care, tu făceai liniuţe şi miroseai a cerneală Pelican, eu desenam himere şi rodeam creioanele colorate. Atunci a început..…
Nu am apucat să ne spunem adio. Am rămas să îmi trăiesc soarta fără tine, să învăt de la vânt să respir fără tine, de la ploaie să mă risipesc în viaţă fără tine, lacrimile amare să pară zâmbete de fericire şi să duc lucrurile acolo unde nu vreau să merg…. într-o dragoste nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu