Plecarea.....

 Vestea plecării tale mi-a străpuns creierul ca un fulger rece care pentru câteva clipe a oprit timpul aducându-mi în memorie, ca într-un film pe repede înainte, tot ce am trăit împreună înainte să plecăm în lume pe drumuri diferite. Până atunci ştiam că la un moment dat drumurile noastre se vor reuni într-unul singur aşa cum a început totul. Dispariţia ta a transformat viaţa mea într-o acoladă până când mă vei lua din nou de mînă. La început am fost supărată pe tine, mă simţeam lăsată în urmă ca o pradă de război. Dar, cu timpul am înţeles că nu a depins de tine, că nu putem controla viaţa în totalitate, că aşa cum m-ai iubit şi când erai departe, mă iubeşti şi de acolo de unde ai plecat. Am înţeles dar nu înseamnă că m-am împăcat cu lipsa ta….